Baile Govora Valcea - Izvoare minerale şi indicaţii terapeutice

vineri, 27 ianuarie 2012

Staţiunea Băile Govora este considerată una dintre cele mai bogate staţiuni în ape iodurate şi bromurate din lume, a doua din Europa.
Factori naturali de cură:
Se remarcă prezenţa a 3 tipuri de ape minerale utilizate în:
Cura externă:
- ape minerale de mare concentraţie, iodurate, bromurate, sulfuroase, clorurate, sodice , hipertone
- ape minerale sulfuroase hipotone
Cura internă:
- ape minerale bicarbonatate, sulfuroase, sodice, calcice, hipotone.
Este unica staţiune din ţară în care se află ape minerale cu o compoziţie chimică diferenţiată ca: ape sărate iodurate, bromurate, sulfuroase foarte concentrate, crenoterapie cu ape hipotone, sulfuroase, bicarbonate, sodice, calcice şi magneziene.
Apele minerale conţin până la 38,3 o/oo mg brom şi 41, 8 o/oo mg iod, apele concentrate sărate sulfuroase au mineralizare de până la 160 g o/oo si conţin hidrogen sulfurat în concentraţie mare până la 0,350 g o/oo.
Apele izvoarelor de cură internă slab mineralizate sunt caracterizate printr-o concentraţie mică de hidrogen sulfurat şi clor, dar bogat bicarbonatate
Prezenţa nămolului mineral sapropelic transportat de la Ocnele Mari, precum şi bioclimatul de cruţare, sedativ cu predominanţa aeroionilor negativi şi încărcătura minimă cu polenuri alergogene constituie factori naturali terapeutici utilizaţi în tratarea diferitelor afecţiuni.
Indicaţii terapeutice:
- afecţiuni respiratorii (persoane expuse la noxe respiratorii, persoane cu frecvente pneumopatii microbiene sau virotice, astmul alergic, bronşitele şi traheobronsitele cronice, bronşiectazia, scleroenfizemul pulmonar)
- afecţiuni otorinolaringologice (rinosinuzite cronice catarale şi supurate)
- afecţiuni reumatismale degenerative (spondiloza cervicală, dorsală şi lobară, artroze, poliartroze)
- afecţiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrită scapulohumerală)
- afecţiuni posttraumatice (redori articulare posttraumatice, stări după operaţii pe muşchi, articulaţii şi oase, stări după entorse, luxaţii şi fracturi)
- afecţiuni neurologice periferice centrale (pareze usoare şi sechele minore după polineuropatii, sechele după poliomielită, sechele tardive dupa hemipareze şi după parapareze la 2 ani de la debut)
- afecţiuni asociate (ginecologice, endocrine, cardiovasculare, boli profesionale)